Între ţările occidentale, America, cea mai religioasă dintre ele, are cel mai mic procent de copii care cresc cu ambii părinţi biologici (63%). E doar una dintre multele măsuri ale ipocriziei religioase. Apropo, m-a întrebat cineva dacă exemplele pe care le dădeam aici (în al treilea paragraf) sînt reale sau produsul fanteziei mele. Din păcate, sînt cît se poate de reale. Religia (în speţă adventismul, aşa cum e el practicat în România) n-a făcut nici cît negru sub unghie pentru aceşti oameni. Dimpotrivă.
miercuri, 12 mai 2010
Religia NU este soluţia
Data viitoare cînd cineva (eventual un pastor) îţi spune că soluţia problemelor tale de familie (de relaţie, în general) este rugăciunea, simte-te liber să-l faci mincinos. Dacă insistă şi adaugă la "reţetă" studiul Bibliei sau implicarea în viaţa bisericii, dă-i una, poate se trezeşte la realitate. Pentru că realitatea atîtor analize statistice, precum şi a observaţiei cu ochiul liber, este că religia nu face nicio diferenţă cînd vine vorba de abuzuri de orice tip, de divorţ, de sex premarital etc. Dimpotrivă, religia complică cel mai adesea dinamicile disfuncţionale de familie, condamnînd oamenii la disperare sau moarte lăuntrică şi privîndu-i de dreptul la asistenţă specializată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Poli, nici nu stiu ce sa citesc mai intai; "adventistderomania" sau "arta renasterii"...Sper sa am timp pentru amandoua.
RăspundețiȘtergereStii ce ma doare cel mai tare? Cunosc un pastor care a avut mari probleme in tinerete, iar acum este cel care face reguli de-ti sta mintea-n loc, dar nu pentru el ci pentru altii! De ce?
Spui ca biserica n-a facut nici cat negru sub unghie pentru acesti oameni? Uite, a facut...a facut reguli...pentru unii, ca pentru altii gaseste tot ea alte reguli...
Vorbesti de asistenta specializata? Dar ei sunt (de la Cernica) specializati in toate.
Frumos spus "specializati in toate" :) E totuna cu a spune "buni la nimic". Eu nu le cer pastorilor sa fie psihoterapeuti. Mi-ar ajunge daca si-ar recunoaste incompetenta in domeniu si i-ar incuraja pe membrii bisericilor sa acceseze servicii specializate. Exact cum fac (in general) cind vine vorba de orice durere fizica.
RăspundețiȘtergereLa "www.reinviesperanta.com" puteti viziona emisiunea "Abuzul asupra copiilor" cu dr.anne!
RăspundețiȘtergereMerita precizat ca emisiunea accesabila pe homepage-ul site-ului reinviesperanta.com nu va fi probabil niciodata difuzata pe Speranta TV (o spune chiar realizatorul).
RăspundețiȘtergerePai se pare ca a fost:
RăspundețiȘtergereUrmariti mai jos emisiunea "Abuzul asupra copilului", prezentata la Speranta Tv in cadrul programului "Viata la superlativ" cu Cornel Darvasan.
Nu, e un viciu de formulare in textul de prezentare de pe reinviesperanta. Difuzarea era planificata pentru sezonul estival. Sint deja semne ca nu va primi unda verde - asa e la Speranta, trebuie sa ai aprobare de sus ca sa respiri.
RăspundețiȘtergere"Frumos spus "specializati in toate" :) E totuna cu a spune "buni la nimic"."
RăspundețiȘtergereSi tu ai terminat Cernica... te incadrezi si tu in acesta categorie?
Desigur :)
RăspundețiȘtergerePolihronu, ce-ar putea face biserica, oricare ar fi ea, pentru fiecare din exemplele date de tine?
RăspundețiȘtergereCe zici de educaţie? Dar pînă acolo, n-ar strica onestitate, sub toate aspectele: onestitate în privinţa eşecurilor personale, onestitate în recunoaşterea şi tratarea problemelor existente (prin opoziţie cu muşamalizarea sau ignorarea lor), onestitate teologică (sfinţirea nu este o "lucrare tainică", ci un proces asumat comunitar, cu efecte vizibile, în scopul restaurării demnităţii umane şi al ameliorării tuturor relaţiilor) etc.
RăspundețiȘtergere"Onestitate in recunoasterea..." Ce spui tu? Asta este cel mai greu lucru la noi. Americanii sunt mai deschisi si stiu ca aleg varianta consilierii, dar noi, noi stam bine, nu avem probleme, suntem ok...Eu nici nu vreau sa accept ca vreun pastor are probleme. Eu il vad asa cum scria mai sus un anonim, "cerul in el".
RăspundețiȘtergereCat despre "onestitate teologica"...citesc de mult blogul asta si e tare greu sa cred ca este posibil sa ne jucam cu oamenii ca si cu niste papusi...
O, apropo de papusi, am citit ceva interesant de curand: "toti suntem papusi de carpa in fata lui Dumnezeu..." Si eu? Si tu? Si pastorul? Si liderul de la conferinta? Si cel de la uniune?
referitor la site-ul dr. anne,
RăspundețiȘtergere-scrie clar emisiune prezentata la SperantaTV
-Lucian n-o fi stiu ca ea nu a fost difuzata
-la rubrica emisiuni arhivate, interviul cu dr.anne nu apare
Poate l-au dat pe post noaptea?!
Poate l-au scos din arhiva?!
Mai conteaza?
Poli, cum ti se pare dr. anne?
In arhiva de la Speranta TV nu apare pentru simplul motiv ca nu a fost inca difuzata. Daca te referi la prestatia lui MargieAnne din emisiune, cred ca a fost excelenta, chit ca eu unul nu cred in necesitatea explicatiilor spirituale (demonice).
RăspundețiȘtergereBogdane, ciudat ca un produs al unei scoli de teologie poate face astfel de afirmatii belicoase. Daca rugaciunea si studiul biblic, care te pot pune in legatura cu cel care te-a creat si are rezolvare pentru problemele de cuplu, au pentru tine valoare zero, inseamna ca nu sti ce vorbesti. N-ar fi prima data. Nu iti exhiba razbunarea pe pastori indepartand pe oameni de Dumnezeu. Cu ce esti atunci mai bun?
RăspundețiȘtergereDraga ano, nimic ciudat. Si nimic belicos. Nu am spus ca rugaciunea si studiul biblic au "valoare zero". Macar cel din urma se vede cu ochiul liber si aici pe blog. Spun insa ca, asa cum te duci la dentist daca te dor dintii, si nu te pui pe genunchi sau nu te apuci sa citesti Epistola catre Romani, asa trebuie sa avem bunul simt sa apelam la ajutor specializat atunci cind acesta exista. Dumnezeu nu e un panaceu. Iar religia vinde de prea multe ori iluzii.
RăspundețiȘtergere"Razbunarea pe pastori?" Habar n-am despre ce vorbesti. Sint eu insumi, fara acoladele oficiale, un pastor. Iar oamenii sint indepartati de Dumnezeu de falsi pastori, nu de apelul la consilierul de familie. Dumnezeu ne vrea fericire, nu apartenta la o biserica sau alta.
Depinde pentru ce citesti. Nu neg ajutorul "specializat", dimpotriva, il recomand. Dar nu recomand genul de atitudine si declaratii pe care le faci. Chestia aia cu "lipsa de bun simt".
RăspundețiȘtergere"Lipsa de bun simt" este o realitate. Trista. Dar o realitate. Multumesc de (ne)recomandare.
RăspundețiȘtergerePolihronu "Data viitoare cînd cineva (eventual un pastor) îţi spune că soluţia problemelor tale de familie (de relaţie, în general) este rugăciunea, simte-te liber să-l faci mincinos."
RăspundețiȘtergereAmigo, m-ai pus în mare derută. Ideea că Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru cineva care este în prag de divorţ, şi că doar un psiholog o mai poate face, pentru că e specialist, mă uimeşte. Din slabele mele cunoştinţe în domeniu, psihologii sunt educaţi exact în acest spirit, că Dumnezeu nu are nimic de a face cu terapia maritală, iar sfatul de a divorţa pentru diverse motive este la ordinea zilei. Dacă se întâmplă să fie creştin psihologul, eventual să fie şi pastor, poate reuşeşte să-i înveţe să se roage.
Eu cred că dacă nu are cineva încredere în rugăciune (mai precis în Dumnezeu), chiar dacă nu are încă probleme (maritale sau de altă natură), ele vor veni cu siguranţă şi întotdeauna există probleme care ne pot depăşi, fără să fie specialişti în preajmă care să ne ajute.
Cât despre recomandări ele sunt cerute, iar criteriile, oricât ar fi de imperfecte, sunt suficiente pentru a schiţa un caracter. În ce priveşte accentul pus pe non-criticism, nu văd care este problema. Nici o instituţie din lumea asta, particulară sau de stat, nu este interesată să angajeze oameni criticoşi, insubordonabili, neguvernabili. Chiar când se întâmplă ca aceşti criticomani să fie geniali dpdv profesional, aceştia sunt iubiţi mai mult de posteritate, decât de contemporaneitate. Hai să încercăm să fim realişti. Eu zic să dea Dumnezeu să ai un cămin fericit (chiar ţi-o doresc), în care să ai cel puţin un moştenitor aşa cum îţi doreşti: cu o personalitate puternică, insubordonabil, genial de la 3 ani, să nu te poţi atinge de el ca să-l poţi dresa cel puţin, dar nici să nu-ţi accepte raţionamentul tău şi sfatul de modă veche... Seamănă a binecuvântare? Îmi retrag cuvintele.
Povesteste-mi si mie, rogu-te, cind a fost ultima data cind Dumnezeu a facut ceva pentru un cuplu (eventual un exemplu biblic). Eu stiu o sumedenie de oameni care se roaga asiduu si traiesc o viata mizera de familie. E Dumnezeu hipoacuzic? Eu cred ca nu. Sintem insa invatati sa fetisizam anumite practici religioase, ca si cind ele ne pot vindeca de orice. Imi pare rau, dar eu stiu oameni cu relatii bune azi pentru ca au apelat la consiliere, nu la pastor sau la panacee religioase.
RăspundețiȘtergereRecomandarile sint "cerute"? De catre cine? Eu stiu conferinte care le ignora cu spor. Iar eu vad o mare diferenta intre "subordonabil" si "docil". Si n-ar trebui sa ne pese mai mult de ce ramine in urma noastra decit de "placerile de o clipa" ale subordonarii?
"Dresa", profesore?
Dumnezeu este un panaceu, singurul! Rugaciunea este primul lucru pe care ar trebui sa il facem in orice imprejurare. Asta nu inseamna ca Dumnezeu nu lucreaza practic, prin oameni, uneori prin psihologi. Sigur ca, in cazul unui abuz, te duci (si) la politie si la psihoterapeut, dar fara Dumnezeu ranile nu se vor vindeca niciodata.
RăspundețiȘtergereCa exista cupluri care se roaga si traiesc o viata de familie mizerabila nu e vina lui Dumnezeu si nu pot aprecia fara sa stiu amanunte. Dar stiu ca Duhul da viata si elibereaza si am trait asta de multe ori in viata proprie sau in a altora.
Religia nu este o solutie, Hristos insa da! Singura solutie si singura putere vindecatoare!
Draga vega, daca Dumnezeu e un panaceu, de ce iei antibiotice?
RăspundețiȘtergereCe intrebari sunt astea? Suntem ca martorii lui Iehova sau altii, care nu se duc la spital? Nu, deci nu vad rostul de a sublinia evidente. Cum am spus, Dumnezeu lucreaza practic. Totusi, primul lucru pe care ar trebui sa il facem atunci cind suntem bolnavi sau nefericiti e sa ne rugam. Asta nu inlocuieste mersul la doctor. Inseamna, mai degraba, a-l integra pe Dumnezeu in cotidian si a ii incredinta (de la cuvintul "credinta") tot ce tine de viata noastra. Religia practica.
RăspundețiȘtergereBun, dar daca iei pastile, Dumnezeu NU e panaceu. N-am nimic impotriva daca ai obiceiul sa te rogi pentru orice guturai. "Religia practica" nu are nimic a face cu rugaciunea. Ea incepe abia cu paharul de apa oferit celui insetat.
RăspundețiȘtergerePoli: te legi inutil si de suprafata de o exprimare. Stiu foarte bine ce vrei sa spui si cred ca si tu stii ce spun eu. Filosofic si existential vorbind (existential inseamna si boala/moarte), daca Dumnezeu nu e solutia, atunci nimic nu e.
RăspundețiȘtergereReligia practica inseamna in aceeasi masura o relatie pe verticala ca si una pe orizontala. Si ateii dau de baut celor insetati. Iar ca rugaciunea nu inseamna ritual si silabisiri fara rost, nu trebuie sa mai mentionez. A vorbi cu Dumnezeu in permanenta despre orice este o dovada de incredere si intimitate. Mi-a luat ani ca sa ma dezvolt putintel in directia asta.
Draga vega, stii cum zice la carte: "arata-mi tu relatie pe verticala fara relatie pe orizontala, iar eu iti voi arata relatia mea pe verticala tocmai prin relatiile mele pe orizontala". Faptul ca ateii dau de baut celor insetati nu e problema - eu chiar cred ca, in felul acesta, ei marturisesc despre Dumnezeu mai bine decit o multime de "credinciosi". Problema e cind, de atita "religie practica" (rugaciune, studiu, devotiune, forme religioase), uiti sa mai intinzi paharul cu apa. Rugaciunea nu e menita sa inlocuiasca relatiile interumane, nici nu garanteaza maturizarea emotionala. Nu e mare lucru ca-i poti spune lui Dumnezeu orice - oricum El stie tot ce I-am putea spune, nu? E insa o performanta sa te deschizi in fata unui semen - o performanta pe care multi nu o reusesc nici macar in familie.
RăspundețiȘtergereDaca Dumnezeu nu e, ne ramine viata asta (aburul), putina cita e. Avem sansa de a fi fericiti si de a face pe altii fericiti. Nu e deloc putin lucru. Crestinismul lui Isus, ancorat in nevazut, nu e totusi orb la azi si aici, la cei de aproape. Crestinismul lui Isus a transformat paharul itins celui setos in suprema datorie religioasa. Nu e nimic "inutil si de suprafata" aici. Daca "orizontala" nu e, nimic nu e.
Una nu o exclude pe cealalta, dimpotriva, relatia pe verticala include si potenteaza totul. A nu se confunda cu "practicile religioase". Altfel, sigur, ai perfecta dreptate.
RăspundețiȘtergereDaca Dumnezeu e, atunci fericirea e reala (nu doar un abur..).
Pina la reinaugurarea lumii ca templu, sintem doar abur, iar fericirea noastra nu e mai mult decit noi. Vorba evangheliei: "pentru ca ai fost credincios in putine lucruri..." In plus, fericirea e cit se poate de reala indiferent cum o obtii. Dumnezeu promite in schimb sa o faca durabila si profunda. Revin totusi: religia nu trebuie confundata cu Dumnezeu. Sint prea multi oameni nefericiti cu crucifixe la git, Biblii in miini sau prezenta ireprosabila la liturghie.
RăspundețiȘtergere"Eu stiu o sumedenie de oameni care se roaga asiduu si traiesc o viata mizera de familie."
RăspundețiȘtergereBine spus!
e diferenta intre religie - asa cum e ea perceputa de obicei si religia autentica.
Daca religia ta e practica si ti-ai facut din ea un stil de viata dupa modelul lui Hristos, mai rar se ajunge in situatia sa ai probleme de nerezolvat in familie.
De regula, se observa prin bisericile din Romania o religie doar de ziua a saptea si nu de toata saptamana. Multi se magulasc cu gandul ca daca isi dau cota parte la biserica si merg regulat la serviciile divine au un loc asigurat in ceruri. Se roaga mult pentru ca asa au fost sfatuiti, dar nu umbla in de acord cu rugaciunea facuta.